Chiar dacă creierul beneficiază de o vascularizație abundentă, care îi furnizează numeroase substanțe nutritive și energetice, în realitate, informația constituie materia esențială a acestuia.
În contrast cu celelalte sisteme și organe corporale ce se concentrează pe procesarea substanțelor și energiei, creierul este dedicat exclusiv prelucrării informației, esențiale pentru coordonarea organelor interne și comportamentul adaptativ uman într-un mediu extrem de dinamic.
Organele senzoriale și receptorii interni sunt specializați în detectarea și captarea datelor;
creierul se ocupă de interpretarea și procesarea acestora, comunicând deciziile către diverse sisteme și organe.
Astfel, corpul uman funcționează ca un sistem complex de comunicații, prin care circulă un volum imens de date necesare armonizării funcționării organismului și comportamentului uman.
Deși organismul vehiculează o multitudine de informații de natură moleculară, genetică, endocrină și imunitară – esențiale pentru autoregulare – informațiile vehiculate de sistemul nervos sunt de o importanță crucială.
Acestea asigură coeziunea funcțională a tuturor componentelor corporale și ajustează comportamentul uman la schimbările complexe și adesea ostile din mediul înconjurător.
Din acest motiv, creierul aspiră să acumuleze și să interpreteze un volum cât mai mare de date, pentru a optimiza reacțiile și adaptările organismului.
Informația, fundamentul creierului, este cea mai permeabilă componentă a realității, având capacitatea de a trece cu ușurință de la un mediu la altul.
Datele captate prin stimuli optici sau acustici sunt convertite în impulsuri nervoase de către organele senzoriale, apoi sunt expediate către creier pentru procesare și pentru luarea deciziilor adecvate situațiilor întâmpinate.
Informația, prin urmare, garantează eficiența mecanismelor de reglare ale organismului.
Astfel, creierul se străduiește să colecteze și să interpreteze un volum vast de informații pentru a se ajusta cât mai precis la variațiile mediului înconjurător.
În această perspectivă, creierul manifestă o veritabilă „sete” de informație, care devine astfel materia sa primordială.
Succesul și supraviețuirea noastră într-un mediu divers și adesea advers depind în mare măsură de informațiile pe care le primim și modul în care le gestionăm.
Fără datele necesare, reacțiile noastre la schimbările din mediu ar putea fi inadecvate.
Așadar, nu doar succesul, ci și existența noastră într-un cadru variabil și ostil se bazează pe calitatea și procesarea informațiilor obținute.
Datorită rolului vital al informației în adaptarea la un mediu în schimbare, omul nu doar că a dezvoltat capacitatea de a recepționa și prelucra o varietate largă de date, dar a și încercat să descopere și să genereze informații noi.
Prin cercetare științifică, artă, literatură și comunicare directă, omul a extins continuu orizonturile cunoașterii, crescându-și astfel capacitățile de adaptare.
Ca rezultat, volumul de informații pe care trebuie să le gestionăm a crescut exponențial.
În societatea informațională contemporană, caracterizată de o producție și diseminare în masă a datelor, omul este constant bombardat de informații.
Aceasta impune o necesitate constantă de a procesa un volum tot mai mare de date, atât în activitățile profesionale cât și în cele personale.
Epuizat de sarcina de a gestiona un flux continuu de date la serviciu, individul modern se confruntă acasă cu o avalanșă de știri și informații din diverse surse media, ceea ce accentuează stresul cotidian.
În acest context, creierul, în loc să se odihnească, continuă să fie solicitat intens, procesând informații fără oprire.
Trăind într-o eră definită de schimbări rapide în stilul de viață și de o explozie a volumului de date, creierul uman devine astfel cel mai solicitat organ.
După epoci în care supraviețuirea depindea de efort fizic intens, progresul tehnologic a mutat accentul spre efortul cognitiv și neuropsihic, transformându-ne în consumatori și procesatori constanți de informații.